| Au jour fix├й, l'appartement du comte Ulric de Rouvres ├йtait pr├йpar├й. Ulric y donna rendez-vous pour le soir m├кme ├а trois des plus c├йl├иbres m├йdecins de Paris. Puis il courut chercher Rosette.
Elle venait de mourir depuis une heure. Ulric revint ├а son nouveau logement, o├╣ il trouva son ancien ami Tristan, qu'il avait fait appeler, et qui l'attendait avec les trois m├йdecins.
тАФVous pouvez vous retirer, messieurs, dit Ulric ├а ceux-ci. La personne pour laquelle je d├йsirais vous consulter n'existe plus.
Tristan, rest├й seul avec le comte Ulric, n'essaya pas de calmer sa douleur, mais il s'y associa fraternellement. Ce fut lui qui dirigea les splendides obs├иques qu'on fit ├а Rosette, au grand ├йtonnement de tout l'h├┤pital. Il racheta les objets que la jeune fille avait emport├йs avec elle, et qui, apr├иs sa mort, ├йtaient devenus la propri├йt├й de l'administration. Parmi ces objets se trouvait la petite robe bleue, la seule qui rest├вt ├а la pauvre d├йfunte. Par ses soins aussi, l'ancien mobilier d'Ulric, quand il demeurait avec Rosette, fut transport├й dans une pi├иce de son nouvel appartement.
Ce fut peu de jours apr├иs qu'Ulric, d├йcid├й ├а mourir, partait pour l'Angleterre.
Tels ├йtaient les ant├йc├йdents de ce personnage au moment o├╣ il entrait dans les salons du caf├й de Foy.
L'arriv├йe d'Ulric causa un grand mouvement dans l'assembl├йe. Les hommes se lev├иrent et lui adress├иrent le salut courtois des gens du monde. Quant aux femmes, elles tinrent effront├йment pendant cinq minutes le comte de Rouvres presque embarrass├й sous la batterie de leurs regards, curieux jusqu'├а l'indiscr├йtion.
тАФAllons, mon cher tr├йpass├й, dit Tristan en faisant asseoir Ulric ├а la place qui lui avait ├йt├й r├йserv├йe aupr├иs de Fanny, signalez par un toast votre rentr├йe dans le monde des vivants. Madame, ajouta Tristan en d├йsignant Fanny, immobile sous son masque, madame vous fera raison. Et vous, dit-il tout bas ├а l'oreille de la jeune femme, n'oubliez pas ce que je vous ai recommand├й.
Ulric prit un grand verre rempli jusqu'au bord et s'├йcria:
тАФJe bois....
тАФN'oubliez pas que les toasts politiques sont interdits, lui cria Tristan.
тАФJe bois ├а la Mort, dit Ulric en portant le verre ├а ses l├иvres, apr├иs avoir salu├й sa voisine masqu├йe.
тАФEt moi, r├йpondit Fanny en buvant ├а son tour... je bois ├а la jeunesse, ├а l'amour. Et comme un ├йclair qui d├йchire un nuage, un sourire de flamme s'alluma sous son masque de velours. | In ziua stabilita, apartamentul contelui Ulric de Rouvres era pregatit. Ulric stabilise acolo in aceeasi seara o intalnire cu trei dintre cei mai cunoscuti medici din Paris. Apoi alerga dupa Rosette. Aceasta murise insa de vreo ora. Ulric se intoarse la noua sa locuinta, unde il gasi pe vechiul si bunul sau prieten Tristan, pe care il chemase, si care il astepta impreuna cu cei trei doctori. _Puteti sa va retrageti, domnilor, le zise Ulric. Persoana in privinta careia doream sa va consult nu mai exista. Tristan, ramas singur cu contele Ulrich, nu incerca sa-i calmeze durerea, ci il sustinu ca pe un frate. Se ocupa el insusi de frumoasa ceremonie de inmormantare a Rosettei, spre marea uimire a intregului spital. Rascumpara obiectele care apartinusera tinerei, si care devenisera proprietatea spitalului dupa moartea acesteia. Printre aceste obiecte era si rochita albastra, singura ramasa bietei moarte. Tot prin grija lui Tristan, mobila care apartinuse lui Ulrich, din perioada in care acestia locuisera impreuna, fu transportata intr-una din camerele noului sau apartament. Cateva zile dupa acestea, Ulrich, hotarat sa moara, pleca in Anglia. In momentul intrarii sale in saloanele cafenelei din Foy, cam asa stateau lucrurile cu el. Sosirea lui Ulrich provoca o mare forfota intre cei prezenti. Barbatii se ridicara, adresandu-i salutul curtenitor al oamenilor de lume. Cat despre femei,acestea reusira sa-l faca pe contele de Rouvres sa roseasca sub privirile lor lungi si curioase pana la indiscretie. - Haide, dragul meu, ii zise Tristan, facandu-i loc sa se aseze pe locul rezervat dinainte langa Fanny, sa marcam printr-un toast revenirea ta in lumea celor vii. Doamna, adauga el, aratand-o pe Fanny, ramasa nemiscata sub masca sa, va va tine companie. Iar tu, ii sopti el la ureche tinerei femei, nu uita ce ti-am spus. Ulrich lua un pahar mare si plin ochi si striga: -Beau... -Nu uita ca toasturile politice sunt interzise, ii striga Tristan. -Beau in cinstea Mortii, zise Ulrich, ducand paharul la buze, dupa ce isi salutase vecina mascata. -Iar eu, zise Fanny, ridicand paharul la randul ei, ... beau pentru tinerete, pentru dragoste. Si ca un fulger care soarge un nor, surasul ei inflacarat se aprinse sub masca grea de velur. |