Amicul meu nu a găsit ce căuta și, după cum mi-am dat seama, nici nu căuta nimic, ceea ce, de altfel, li se întâmplă multora. Erau câteva mame care într-adevăr își căutau fiicele și câțiva bărbați ce-și căutau consoartele, dar nicio fiică nu-și căuta mama și nicio consoartă bărbatul. Oare—spuneau,—cu toată nebunia asta au adormit prin vreo odaie… Posibil—îmi spuneam,—dar puțin probabil.

O mască a venit direct la mine.

—Ești tu?—m-a chestionat misterios.
—Eu sunt—i-am răspuns sigur pe mine că nu mint.
—Am recunoscut dominoul; dar în noaptea asta e cu neputință; a venit Paquita; dar bărba-su a ținut neapărat să vină; nu putem să ne dăm seama de unde naiba a făcut rost de bilete. Mare păcat, ce ocazie am pierdut! Te-am văzut, dar cum ea nu îndrăznește să-ți vorbească în persoană, m-a trimis să-ți spun că mâine vă vedeți negreșit la Sartén… Domino roșu cu panglici albe…
—Bun.
—Ai înțeles?
—O să fiu acolo fără doar și poate.
—Și consoarta unde ți-e?—îi spuse unei ființe ciudate ce purta un costum cu cornuri ale abundenței, un domino negru de al cărui braț se ținea cineva îmbrăcat identic.
—Sigur doarme la ora asta; am tot insistat să vină dar n-a vrut și pace; nu există cineva care să deteste distracțiile mai mult decât ea.
—Lasă că petreci tu și pentru ea; ai de gând să stai toată noaptea?
—Nu, până la patru.
—Nu e rău deloc.
Între timp se îndepărtase cel cu cornurile și am deslușit cu greu ce spunea:
—Nu bănuiește nimic.
—Cum a fost posibil? Am ieșit la o oră după ce el…
—La patru a zis?
—Da.
—Avem timp. Te-ncrezi în servitoare?
—Nicio grijă, pentru că…

Curiozitatea mea însă s-a pierdut într-o mare de glasuri; urmarea dialogului s-a amestecat cu vocile care repetau întruna: mă cunoști? te cunosc, etc.

Nu părea să fi dat norocul peste mine în seara asta doar pentru că m-am îmbrăcat cu un domino identic cu acela al tuturor amanților? Și cu siguranță mai fericit decât Quevedo, care noaptea semăna cu cei așteptați să fie snopiți în bătaie.

—Pst, pst! Te-am găsit în sfârșit—mi-a spus o altă mască sveltă agățându-se de brațul meu, cu o voce blândă și tulburată de speranța-i împlinită. Mă cauți de mult?
—Adevărul e că nu, pentru că nu mă așteptam să te găsesc.

Prietenul meu n-a găsit ceea ce căuta și, după cum am ajuns să bănuiesc, de fapt nici nu căuta nimic, așa cum, de fapt, e și cazul multor altora. Într-adevăr, unele mame își căutau fiicele și unii soți soțiile, dar nicio fiică nu-și căuta mama, nicio soție nu-și căuta soțul. Poate, spuneau ei, cu atâta agitație au adormit pe undeva, prin vreuna din camere... E posibil, îmi ziceam eu în sinea mea, dar nu e probabil.

O mască veni spre mine ca din pușcă.

- Tu ești? mă întrebă pe un ton misterios.
- Eu sunt, îi răspunsei, sigur fiind că nu mințeam.
- Ți-am recunoscut mantia, dar în seara asta nu se poate. Paquita e aici, dar bărbatul ei s-a încăpățânat să vină. Nu știm unde naiba a găsit bilet. Ce păcat! Zi și tu, ce șansă! Te-am văzut, și cum nu îndrăznea să-ți vorbească ea însăși, m-a trimis să-ți spun că mâine, negreșit, vă vedeți pe strada Tigăii... mantie roșie și paglici albe...
- Bine.
- O să vii?
- N-o să lipsesc.
- Și soția ta, amice? îi spunea o mantie neagră, purtând pe braț o alta identică, unui tip cât se poate de ciudat care se îmbrăcase, din cap până-n picioare, într-un costum plin de cornuri ale abundenței.
- O fi dormind acum; oricât m-am străduit, n-am reușit s-o fac să vină. Nu-i ființă pe lume căreia să-i placă mai puțin distracțiile decât ei.
- Prin urmare, așa te lasă și pe tine în pace. Ai de gând să stai toată noaptea?
- Nu, până la patru.
- Bine faci.
Spunând acestea, se îndepărtase încornoratul și îmi ajunseră la urechi cuvintele următoare:
- Cum se poate? Doar am ieșit la o oră după el...
- La patru a zis?
- Da.
- Avem timp. Servitoarea e de încredere?
- N-am nicio grijă, fiindcă...

Un val de zgomote îmi tăie firul curiozității; celelalte cuvinte ale dialogului se amestecară cu chemări repetate: mă recunoști? te recunosc, etcetera, etc.

Na-ți-o bună! Parcă-mi fusese scris în seara asta să port aceeași mantie ca toți amanții, un noroc, cu siguranță, mai mare decât al lui Quevedo, care noaptea semăna cu toți cei pe care-i așteptau niște bătăuși.

- Pst! Pst! În sfârșit te-am găsit, îmi spuse o altă mască zveltă, apucându-mă de braț, cu vocea tandră și tulburată de speranța realizată. De mult mă cauți?
- Nu chiar, pentru că nu mă așteptam să te găsesc.

Prietenul meu nu a găsit ce căuta şi, după cum am presupus, de fapt nu căuta nimic, după cum multora li se întâmplă. Unele mame îşi căutau fiicele, iar unii soţi îşi căutau soţiile, dar nicio fiică nu îşi căuta mama şi nicio soţie nu îşi căuta soţul. Oare – spuneau – au căzut pradă confuziei la una din piese ... Este posibil – îmi spuneam – dar puţin probabil.

O mască se îndreptă iute către mine.

- Tu eşti? – m-a întrebat cu un aer misterios.
- Eu sunt – i-am răspuns, fiind sigur că nu mint.
- Am recunoscut costumul, dar noaptea aceasta este incredibilă. Paquita este aici, iar soţul s-a încăpăţânat să vină. Habar nu avem cum naiba a găsit bilete. Mare păcat! Ce ocazie! Te-am văzut şi neavând curajul să îţi vorbească, m-a trimis pe mine să îţi spun că negreşit mâine o să vă vedeţi la Sartén... Costumaţie roşie şi fundă albă...
- Bine.
- O să fii acolo?
- Negreşit.
- Şi soţia ta? – întrebam un individ straniu îmbrăcat tot numai în cornuleţul abundenţei, un costum negru care ţinea de braţ pe un altul identic.
- O fi dormind în acest moment. Oricât am încercat nu am putut să o conving să vină. Nu există cineva care să urască distracţiile mai mult decât ea.
- Aşa te odihneşti tu şi pentru ea. Ai de când să stai aici toată noaptea?
- Nu, până la patru.
- Bine faci.
Astfel, s-a îndepărtat individul cu cornuleţul său şi am desluşit aceste vorbe:
- Nu a bănuit nimic.
- Cum este posibil? Am ieşit la o oră după ce el ....
- A spus la patru?
- Da.
- Avem timp. Eşti sigură de slujnică?
- Nu este nicio grijă, deoarece ......

Un val de lume mi-a întrerupt curiozitatea, restul dialogului amestecându-se cu celelalte voci care întrebau: Mă cunoşti? Te cunosc, etc.

Nu părea oare norocul meu faptul că am îmbrăcat în această seară un costum identic cu cel al tuturor celorlalţi amanţi, desigur, chiar mai fericit decât Quevedo, care părea ca noaptea ce aştepta să îi lovească?

- Pst! Pst! În sfârşit te-am găsit – mi-a şoptit o altă mască suplă, luându-mă de braţ şi cu o voce caldă şi plină de nervozitatea specifică unei speranţe satisfăcute. Mă căutai de mult?
- Să ştii că nu, pentru că nu mă aşteptam să te întâlnesc.

Prietenul meu nu găsii ceea ce căuta fiindcă, după părerea mea, nu căuta nimic, fapt ce li se întâmplă de altfel multora. Unele mame cu siguranță își caută fiicele, iar unii soți își caută femeile, însă nicio fiică nu iși caută mama, nicio femeie nu își caută soțul. Ziceau că probabil au rămas încremenite în harababura vreunei piese...
Este posibil, îmi spuneam eu, însă nu este probabil.

O mască veni glonț către mine.

- Tu ești?, mă întrebă misterios.
- Eu sunt!, am răspuns fiind sigur că nu mint.
- Am recunoscut dominoul, însă în seara asta e imposbil. Paquita e acolo, dar soțul ei a insistat să vină, nu știm de unde naiba a găsit bilete. Mare păcat! Ce ocazie! Te-am văzut, dar cum ea nu a îndrăznit să-ți vorbească, m-a trimis pe mine să-ți spun că mâine vă vedeți, fără doar și poate, la Sartén...deghizat în domino cu panglici albe...
- Bine.
- Vii?
- Desigur.
- Și soția ta?, se adresă unei ființe bizare îmbrăcată toată în cornițele abundenței, cu un domino negru, purtând unul la fel pe braț.
- Cred că doarme la ora asta. Oricât am încercat, nu a fost chip să o conving să vină. Nu există dușman mai mare al distracțiilor ca ea.
- Așa te consolezi tu. Vrei să stai toată noaptea?
- Nu, doar până la patru.
- Faci bine.
Încornoratul se îndepărtă și am deslușit cuvintele astea:
- Nu a banuit nimic.
- Cum ar fi putut? Dacă am plecat la o oră după el...
- La patru a spus?
- Da.
- Avem timp. Ești sigură în privința servitoarei?
- Nu îți face griji, pentru că...

Un puhoi de oameni întrerupse șirul curiozității mele, celelalte cuvinte ale dialogului se amestecară cu alte glasuri repetate: mă cunoști? te cunosc, și altele.

Nu părea să fi fost strălucită ideea de a îmbrăca în seara asta un domino aidoma celor purtate de toți amanții, totuși mai fericit decât Quevedo, care se asemăna în noapte cu cei care așteptau să fie loviți.

- Hei! Hei! În sfârșit te găsesc!, îmi zise, apucându-mă de braț, o altă mască cu un glas afectuos și agitat de emoția așteptării. Mă cauți de mult?
- Nu chiar, fiindcă nu mă așteptam să te întâlnesc.

Prietenul meu nu o găsi pe cea pe care o căuta, şi după cum continui să cred, de fapt nu căuta pe nimeni, exact la fel ca mulți alții. Unele mame, da, îşi căutau copiii şi unii soţi, nevestele, dar nici măcar o fiică nu îşi căuta mama, nici măcar o soţie, bărbatul. Poate, spuneau ei, au rămas să doarmă, de-a valma, în vreo încăpere... E posibil, îmi spuneam în sinea mea, dar e puţin probabil.

O mască veni disperată spre mine.

— Tu eşti?, mă întrebă misterios.
— Eu sunt, îi răspunsei eu, sigur că nu minţeam.
— Am făcut cunoştinţă cu Domino; dar în noaptea asta e imposibil. Paquita e aici. În plus soţul s-a încăpăţânat să vină. Nu ştim cum naiba a găsit bilete! Mare păcat! Ca să vezi ce ocazie! Te-a văzut şi neîndrăznind să-ţi vorbească chiar ea, m-a trimis să-ţi spun că mâine negreşit vă vedeţi la Sartén... Domino stacojiu şi panglici albe...
— Bine.
— O să vii?
— Negreşit.
— Auzi, şi nevasta ta? Se adresă o fiinţă ciudată, îmbrăcată toată în cornuri ale abundenţei, unui domino negru, pe care-l ţinea de braţ.
— Doarme, acum; oricât am încercat, nu am reuşit s-o conving să vină; nimic nu mă mai împiedică să-mi fac de cap.
—Contezi, deci pe cinstea ei. Te gândeşti să rămâi toată noaptea?
—Nu, până la patru.
—Bine faci!
Cu aceste cuvinte, cel cu cornurile abundenţei se îndepărtă şi auzii aceste vorbe:
—N-a bănuit nimic.
—Cum ar fi putut? Dacă am plecat de-acasă o oră mai târziu?
—La patru a zis?
—Da.
—Avem timp. Eşti sigură de servitoare?
—Nu-mi fac nicio grijă pentru că...
Un tăvălug scurtă şirul curiozităţilor mele; ultimile cuvinte ale dialogului se amestecară cu replici repetate de: Mă cunoşti?, te cunosc, etc.
Ei bine, nu părea, oare, destinul meu, purtând în noaptea aceea un domino la fel ca al tuturor amanţilor, mai fericit, de fapt, decât cel al lui Quevedo, care se arăta noaptea, celor ce-l aşteptau să-l bată?
—Pst! Pst! Te-am găsit, în sfârşit - îmi zise o altă mască subţirică, apucându-mă de braţ, cu vocea tandră şi emoţionată de aşteparea satisfăcută. Mă cauţi de mult?
—Drept să spun, nu, căci nu mă aşteptam să te întâlnesc.

Prietenul meu nu găsi ceea ce căuta și, după câte am reușit eu să înțeleg, pare că nu căuta nimic, adică tocmai același lucru care li se întâmplă multora. Unele mame, într-adevăr, își căutau fiicele, iar unii bărbați își căutau nevestele, însă nicio măcar o fiică nu își căuta mama și nici măcar o singură nevastă nu își căuta bărbatul. Poate, spuneau ei, că or fi adormit din greșeală în vreo odaie... Posibil, îmi spuneam mie însumi, dar nu probabil.
O persoană purtând mască veni în fugă la mine.
- Tu ești? mă întrebă în chip misterios.
- Eu sunt, îi răspunsei convins că nu mințeam.
- Ți-am recunoscut dominoul, dar astă seară va fi imposibil; Paquita este acolo, dară bărbate-su se încăpățână să vină și el; nu știm unde dracu' a găsit bilete. Mare păcat! Uite și tu ce ocazie! Te zăriserăm și cum ea nu îndrăznea să îți vorbească, m-a trimis pe mine să își spun că mâine negreșit vă veți vedea în Sarten. Domino roșu și papion alb.
- Bine.
- Vei fi acolo?
- Negreșit.
- Și nevastă-ta unde-i, omule? o întrebă pe arătarea ciudată care purta un costum acoperit de mici cornuri ale abundenței, un domino negru ce ținea unul identic de braț.
- Acum probabil că doarme; oricât m-am străduit, n-am putut s-o conving să vină; nimeni nu urăște distracția așa de tare ca ea.
- Așa ai să te poți odihni și tu; ai de gând să stai aici toată noaptea?
- Nu, doar până la patru.
- Bine faci.
În clipa aceea costumul plin de cornuri ale abundenței se îndepărtă și eu deslușii următoarele cuvinte:
- N-a bănuit nimic.
- Cum să fie posibil așa ceva? Dacă eu am plecat la o oră după el...
- La patru ai spus?
- Da.
- Avem timp. Ai încredere în servitoare?
- Nu avem de ce să ne facem griji pentru că...
Un puhoi de oameni îmi întrerupse firul curiozității; celelalte cuvinte ale conversației se amestecară cu voci repetând „știi cine sunt?”, „te cunosc” și așa mai departe.
Nu-i așa că mare noroc am avut pentru că purtam în seara asta un domino identic cu cel al tuturor amanților, eram mai fericit, de bună seamă, decât Quevedo, care la lăsarea serii se gândea la câți îl așteptau să îi bată.
- Țâst! Țâst! În sfârșit dau de tine! îmi spuse o altă persoană cu mască, zveltă, luându-mă de braț, cu vocea-i tandră și tulburată de dorința împlinită. Mă căutai de mult?
- Nu chiar din moment ce nu mă așteptam să te întâlnesc.

Prietenul meu nu a găsit ceea ce căuta, și am ajuns la concluzia că nu căuta nimic, că este exact ceea ce ni se întâmplă multora dintre noi. Anumite mame da, își căutau fiicele și anumiți bărbați își căutau soțiile, dar nicio fiică nu își căuta mama, nicio femeie nu-și căuta bărbatul. Poate - ziceau - au adormit de atâta confuzii... Este posibil - îmi spuneam eu - însă nu probabil.

O mască veni brusc spre mine.

- Tu ești? - mă întrebă misterios.
- Eu sunt - îi răspunsei convins că nu mințeam
- am cunoscut domino-ul; însă astă seară este imposibil; Paquita este aici; chiar și soțul s-a încăpățânat să vină; nu știm p unde naibii a găsit biletele. Mare păcat! uite ce ocazie! te-am văzut și fiindcă nu a îndrăznit să-ți vorbească ea însăți, mă trimite pe mine să-ți zic că mâine neapărat vă vedeți în Sarten...
Domino întruchipat și panglici albe...
- Bine.
- Ne-am înțeles?
- Voi fi acolo.
- Și soția ta, omule? - îi spuneam unei persoane ciudate căreia îi apăruseră mii de coarne, un domino negru care avea altul la fel la braț.
- Acum cred că doarme; oricât am încercat, nu am putut să-i zic să vină; nu mai există altă persoană căreia să nu-i placă distracția.
- Așa te odihnești tu, datorită ei; crezi că o să stai aici toată noaptea?
- Nu, până la patru.
- Bine faci.
Cu aceste cuvinte s-a îndepărtat încornoratul și auzi cuvintele acestea:
- Nu a bănuit nimic.
- Cum era posibil? Dacă am ieșit după o oră după ce a plecat....
- La patru a zis?
- Da.
- Avem timp. Ești sigură de copilă?
- Nu-ți fă griji, pentru că...

Un val tăie firul curiozității mele; celelalte cuvinte ale dialogului s-au confundat cu vocile repetitive ale: mă cunoști? te cunosc, etcetera, etc.

Așadar, nu părea a fi norocul meu că am adus în seara asta un domino asemănător cu cel al amanților, mai fericit decât Quevedo, care noaptea semăna cu toți cei care așteptau să-i bată?
- Bau! Bau! În sfârșit te-am găsit - mi-a zis altă mască zveltă, strângându-mi mâna, și cu o voce caldă și agitată de dorință îndeplinită. Mă căutai demult?
- Nu chiar, căci nu credeam că te întâlnesc.

Prietenul meu nu a gasit ce cauta, si dupa cum eu presupun, consta in aceea ca nu cauta nimic, ceea ce este exact aceeasi ce a multora li se intampla. Unele mame, da, cautau ficele lor, si unii soti sotiile lor, dar nici o singura fiica nu cauta mama sa, nici o singura sotie sotul sau.
Poate - ziceau, - au ramas adormiti intre confuzie in vreo piesa...
E posibil - ziceam eu pentru mine, - dar nu este probabil.

O mascata a venit ca din pusca spre mine.

- Esti tu? - ma intreba intr-un mod misterios.
- Eu sunt - ii raspunsei sigur de a nu minti.
- Am cunoscut dominoul; dar noaptea asta este imposibil; Paquita este aici; mai mult sotul ei s-a incapatanat sa vina; nu stim unde naiba a gasit bilete.
Pacat mare! uite tu ce ocazie! Te-am vazut, si ne indraznind a-ti vorbi ea insasi, ma trimite pentru a-ti zice ca maine fără îndoială va veţi vedea in Tigaie ... Domino întrupat şi legături albe...
- Bine.
- Esti?
- Nu voi lipsi.
- Si sotia ta, omule? - ii ziceam unei finte strani care s-a imbracat tot de conuletele abundentei, un domino negru care poarta altul la fel pe brat.
- Dormind este acum; cu tot ce am facut, nu am putut sa o conving sa vina; nu exista alta mai inamic al distractiilor.
- Asa te odihnesti tu in virtutea ei; Te gandesti sa stai aici toata noaptea?
- Nu, pana la patru.
- Faci bine.
Cu asta s-a indepartat cel cu cornuletele, si am auzit aceste cuvinte:
- Nu banuieste nimic.
- Cum sa fie posibil? Daca am iesit o ora mai tarziu ca el...
- La patru a zis?
- Da.
- Avem timp. Esti sigura de servitoare?
- Nu există nici un fel de îngrijire, pentru ca...

Un val intrerupse firul curiozitatii mele; celelalte cuvinte ale dialogului se confundara cu repetate voci de: ma cunosti? te cunosc, etc.

Deoarece nu parea ca steaua mea a adus noaptea asta un domino la fel cu cel al tuturor amantilor, mai fericit, fireste, ca Quevedo, ca arata noaptea pentru toţi cei care asteptau sa il bata?

-Pst! Pst! In fine te-am gasit - imi size alta mascata zvelta, prinzandu-ma de brat, si cu vocea sa tanara si agitata de speranta satisfacuta. De mult timp ma cautai?
-Nu fireste, pentru ca nu ma asteptam sa te intalnesc.

Prietenul meu nu a găsit ceea ce caută. Si am presupus ca nu caută nimic. Același lucru care li se întâmpla si multor altora. Sunt mame care isi caută fiicele, si sunt soti care isi caută sotiile, dar nicio fiica nu isi caută mama si nicio soție sotul. Poate-se spune, or fi rămas adormite, confuze prin vreo camera... E posibil - imi spuneam -dar e improbabil.

O masca a venit in fuga spre mine.
- Tu ești? - m-a întrebat misterios.
- Eu sunt - i-am răspuns sigur ca nu mint.
- Am vazut dominoul; insa in noaptea asta nu se poate; e Paquita aici; ba mai mult si sotul a insistat sa vina; habar nu am cum naiba a găsit bilete. Ce păcat! Uite si tu ce ocazie! Te-am văzut, si cum ea nu a îndrăznit sa îți vorbească, m-a trimis pe mine, sa îți spun ca maine negreșit va veți vedea la Tigaie... Domino roșu si laturi albe...
- Bine.
- Vii?
- Voi veni.
- Tu ești femeie sau bărbat? - ii spuse unei ființe ciudate care se îmbrăcase numai cu cornuri ale abundenței si un dominou negru pe care il avea la fel la brat.
- O fi dormind acum; oricâte am facut pentru ea, tot nu am putut sa ii spun sa vina; nu e dusman al distractiilor mai mare ca ea.
- Asa te odihnești tu cu virtutea ei; crezi ca vei ramane aici toată noaptea?
- Nu, ramân pana la patru.
- Faci bine.
Apoi s-a îndepărtat cel cu cornurile, si am auzit următoarele:
- Nu a suspectat nimic.
- Cum era posibil? Daca ieși o ora dupa ce el...
- La patru a zis?
- Da.
- Avem timp. Ai încredere in servitoare?
- Nu îți face griji, pentru ca...

Un grup m-a intrerupt si nu mi-am putut satisface curiozitatea; continuarea dialogului se intrepatrundea cu voci repetate precum: ma cunoști? Te cunosc, etc.

Se părea ca steaua mea nu a trădat in noaptea asta un domino la fel cu cel al tuturor amantilor, mai fericit, evident, ca Quevedo, care semana, noaptea, cu cei care așteptau sa ii pună coarne?
- Fâș! Fâș! In sfârșit te-am găsit - imi spune o alta masca zvelta, luându-ma de brat si cu vocea ei calda si agitata din cauza emoției satisfăcute. Ma cauți de mult?
- Nu sigur ca nu. Asta pentru ca nu speram sa te găsesc aici.

Prietenul meu n-a gasit ce cauta, iar asa cum am presuspus, a rezultat ca nu cauta nimic, este exact ce a multora li se intampla. Unele mame, da, isi cautau fiicele, iar unii soti pe sotiile lor, dar nici macar o fiica nu-si cauta mama, nici o femeie pe sotul ei. Oare -- spuneau,--le-o fi luat somnul printre confuzia vreunei piese....Probabil--imi spuneam mie insumi,--dar nu este posibil.

O masca s-a indreptat ghiulea catre mine.

--Esti tu?-- m-a intrebat intr-un mod misterios.
--Eu sunt-- i-am raspuns cu siguranta,cum ca nu mint.
--Am cunoscut domino-ul; Dar in noaptea asta e imposibil; Paquita este acolo; mai mult, sotul ei s-a incapatanat sa vina; nu stim pe unde naiba a gasit bilete. !Mare pacat! |ia uite ce ocazie! Te-am vazut si neindraznind sa-ti vorbeasca ea insasi, ma trimite pe mine sa-ti spun ca maine negresit, va vedeti la Sarten...
Domino intrupat si legaturi albe...
--Bine.
--Esti?
--N-o sa lipsesc.
--Si femeia ta, omule?-- ii spunea unei entitati ciudate ce se imbracase intr-o multime de coarne,un domino negru pe care-l avea la fel si pe brat.
--O fi adormit acum; oricat de multe am facut, n-am putut s-o fac sa se decida sa vina; nu e alta mai dusmanca a distractiilor.
--Asa te odihnesti tu in virtutea ei; ¿ai de gand sa stai aici toata noaptea?
--Nu, pana la patru.
-- Bine faci.
Prin asta se indepartase cel cu coarnele, si am auzit printre randuri aceste vorbe:
--Nimic n-a banuit.
--¿Cum era posibil? Cand eu am iesit la o ora dupa el...
--La patru a zis?
--Da.
--Avem timp. ¿Esti sigura de servitoare?
--Fara nici o grija,pentru ca...

Un val urias mi-a taiat orice fir de curiozitate; restul vorbelor din dialog s-au confundat cu vocile care se tot repetau cu: ¿ ma cunosti? te cunosc, etcetera,etc.
Pai nu parea ca steaua mea ar fi adus un domino la fel ca al tuturor amantiilor,apropo,mai fericit decat Quevado,care se asemana cu noaptea, cati asteptau sa-l loveasca?

--¡Ps! ¡ps! In sfarsit te-am gasit-- imi spuse o alta masca supla, ma apuca de brat, iar cu vocea lui blanda si agitata datorita sperantei satisfacute. ¿ Ma cauti de mult timp?
--Cu siguranta nu, pentru ca nu ma asteptam sa te gasesc.

Prietenul meu nu găsi ceea ce căuta, și după cum am ajuns să bănuiesc eu, se dopvedi că nu căuta nimic, ceea ce e exact ce pe mulți alții îi mulțumește. Unele mame, da, își căutau fetele, iar unii bărbați își căutau soțiile, dar nicio singură fiică nu o căuta pe maică-sa, nici o singură femeie pe bărbatu-său. Poate — spuneau — or fi adormit în confuzia stârnită în vreo parte... E posibil — îmi spuneam eu, — dar nu e probabil.

O mască veni ca din pușcă înspre mine.

—Ești tu? mă întrebă pe un ton misterios.
—Eu sunt — răspunsei, sigur că spuneam adevărul.
—Am recunoscut dominoul; dar astă seară e imposibil; Paquita este acolo; mai mult, soțul s-a încăpățânat să vină; nu știm pe unde naiba a găsit bilete. Mare păcat! Uită-te și tu ce ocazie! Te-am văzut, și cum nu se încumeta să vină ea însăși să-ți vorbească, mă trimite pentru a-ți spune că mâine fără greș o să vă vedeți la Cratiță... Domino roșu și panglici albe...
—Bine.
—O să fii?
—Nu o să lipsesc.
—Și nevastă-ta, omule? —îi spunea unui individ foarte ciudat ce se împopoțonase cu cornurile abundenței, un domino negru ce îl ducea de braț pe altul identic.
—Dormind o fi fiind la ora asta; oricât m-am străduit nu am putut-o convinge să vină; nu e alta mai pornită ca ea împotriva distracțiilor.
—Așa te răsufli tu în virtutea ei; ai de gând să stai toată noaptea?
—Nu, până la patru.
—Bine faci.
Între timp se îndepărtase cel cu cornurile și îmi ajunseră nedeslușit la urechi cuvintele acestea:
—Nimic nu bănuiește.
—Cum ar fi putut? Am ieșit la o oră după el...
—La patru a zis?
—Da.
—Avem timp. Ești sigură de servitoare?
—Nu ai de ce să-ți faci griji, căci...

Un val de mulțime îmi tăie firul curiozității; restul cuvintelor conversației se pierdură între repetatele voci de: mă cunoști? te cunosc, etcetera, etc.

Nu părea oare că steaua mea norocoasă mă făcuse să aduc în această seară un domino la fel cu cel al tuturor amanților, mai fericit, desigur, decât Quevedo,
ce noaptea era la fel pentru toți cei ce-l așteptau pentru a-i lovi?

—Pst! Pst! Te-am găsit în sfârșit — îmi zise o altă mască zveltă, apucându-mă de braț, și cu vocea sa suavă și agitată de speranța satisfăcută. Mă căutai de mult?
—Sincer să fiu, nu, pentru că nu mă așteptam să te găsesc.

Prietenul meu nu a găsit ce căuta și, după cum mi-am dat eu seama, de fapt nu căuta nimic și nu e singurul căruia i se întâmplă asta. Unele mame își căutau fetele, unii soți își căutau soțiile, dar nicio fiică nu își căuta mama și nicio soție soțul. Mai spuneau vocile că poate au adormit între confuzie și vreo cameră... Se prea poate, îmi spuneam eu în sinea mea, dar puțin probabil.

O mască a venit ca din pușcă în direcția mea.

- Tu ești? m-a întrebat misterios.
- Eu sunt, i-am răspuns sigură pe mine.
- Am făcut cunoștință cu domino, dar în noaptea asta este imposibil. Paquita este aici, oricât de mult s-a împotrivit soțul ei. Nu știm unde Dumnezeu a găsit bilete. Mare păcat! Fii atent ce ocazie! Te-am văzut și, pentru că nu a îndrăznit să vorbească cu tine, m-a trimis să îți spun că mâine vă vedeți, fără doar și poate, în Tigaie... Domino roșiatic și fundiță albă...
- Bine.
- Ești?
- O să fiu acolo.
- Și tu femeie, bărbat? îi spunea unei creaturi rare care își pusese o grămada de cornițe, un domino negru care avea altul la fel pe braț.
- Cred că doarme acum. Indiferent ce am făcut, nu am reușit să o conving să vină. Nu există dușmancă mai mare a distracțiilor.
- Așa te odihnești tu în virtutea ei. Ai de gând să stai aici toată noaptea?
- Nu. Până la patru.
- Bine faci.
Și cel cu cornițe pleacă, dar am auzit cuvintele astea:
- Nu a bănuit nimic.
- Cum era posibil? Doar am plecat o oră mai târziu...
- La patru a spus?
- Da.
- Avem timp. Ai încredere în servitoare?
- Nu-ți face griji pentru că...

Un val mi-a tăiat curiozitatea. Celelalte cuvinte ale discuției s-au amestecat cu voci repetate de: mă cunoști? te cunosc etc. etc.

Nu părea oare că steaua mea a adus în seara asta un domino identic cu cel al tuturor iubiților, mai fericit, că tot veni vorba, decât Quevedo, încât părea noapte la câte așteptau să le lipească?

- Pssst! Pssst! În sfârșit te-am găsit, mi-a spus altă mască zveltă, prinzându-mă de braț și cu vocea sa blândă și agitată de speranța satisfăcută. Mă cauți de mult timp?
- Nu neapărat. Nu mă așteptam să te găsesc.

Prietenul meu nu a gasit ceea ce a vrut, și cum am ajuns să mă laud, a fost faptul că nu caută nimic, care este exact ceea ce se întâmplă cu ei multe altele. Unele mame, da, în căutarea pentru fiicele lor, soții lor, și unele femei, dar nu o singură mamă în căutarea pentru fiica ei, nu o singură femeie la soțul ei. Probabil, au spus ei, le-au adormit în mijlocul confuziei din piese ... Este posibil am fost să-mi spui, dar nu este probabil.

O lovitură mască a venit spre mine.

- Ești mi-a cerut misterios?.
-Sunt-am răspuns sigur nu mint.
Domino-cunoscut; dar in seara asta este imposibil; Paquita este acolo; dar soțul este determinat să vină; Nu știu de unde bancnotele iad găsit. Ce păcat! Te uiți la ceea ce ocazie! Am văzut, și neîndrăznind să vorbesc cu ea, mi-a trimis să vă spun că veți vedea mâine, fără a eșua în tigaie ... întrupat Domino și panglici albe ...
-În regulă.
- Ești?
-Mi-e dor.
- Cum rămâne cu soția ta, omul a declarat la o entitate rară, care era îmbrăcat tot în coarne mici de mulțime, purtând un domino negru doar un alt braț-le?.
-Dormit este acum; chiar dacă am făcut, nu am putut fi decis să vină; nu există nici un alt dușman de distracții.
-Deci tu te odihnești în virtute; Ai de gând să fie aici toată noaptea?
-Nu, până la patru.
-Ai dreptate.
În acest el a fost din coarne și cele entreoí aceste cuvinte:
"Nimic nu a fost suspectat.
- Cum a fost posibil? În cazul în care am plecat de o oră după ce ...
- La patru-ai spus?
-Da.
-Avem timp. Ești sigur că servitoarea?
-Nu există nici o grijă, pentru că ...

Un val taie firul de curiozitatea mea; Cu alte cuvinte amestecate dialog voci repetate: Nu mă cunoști? Știu, etc, etc.

De ce, nu par să fi adus stea mea in seara asta un domino egal pentru toți iubitorii de, mai fericit, desigur, că Quevedo, care sa uitat pentru câteva ore de așteptare pentru a le-a lovit?

- Chis! Chis! Sfârșit te-am găsit, i-am spus o altă mască subțire, mă sechestrarea de braț, iar oferta sa de voce și agitat speranță mulțumit. Cât timp m-ai vrut?
-Nu la toate, pentru că se așteaptă să găsească.